Un barbat care face totul pentru a supravietui. Un razboi a distrus orasele – si SUA asa cum o stim noi. Dar, ici-colo, au supravietuit comunitati. Unele mai prietenoase. Exista insa si oameni care vor sa faca rau. Oameni care te ataca si iti fura totul.
Oameni care vor sa te omoare. Gordon Kranz colinda comunitatile si, adaptandu-se vremurilor, a devenit un fel de menestrel sustinand spectacole de teatru si muzica. Este primit cu drag peste tot si i se ofera in schimb hrana, haine, un acoperis deasupra capului.
La un moment dat, da peste o masina unde gaseste un postas mort. Se imbraca cu hainele acestuia – adapostul sau ii fusese pradat si nu mai avea nimic – si ia si geanta cu scrisori. Asa ca la urmatoarea asezare, lumea il primeste ca pe un postas. Si il trateaza ca atare. Ba chiar ii dau si scrisori.
Merge mai departe si, tot asa, se proclama postas. Infiinteaza centre si oficii postale. Si reinvie speranta.
Mai multe din poveste nu va dezvalui. Adaug insa ca romanul vorbeste despre posibilitatea unei reconstructii, despre supravietuire, despre speranta si despre cum oamenii vor sa creada.
Si despre cum o persoana si un vis (in cazul de fata al Statelor Restaurate ale Americii) pot schimba lumea. In bine. Chiar si in cele mai grele conditii.
David Brin vine asadar cu o idee interesanta, creeaza un personaj cuceritor (si multe altele secundare deosebite) si ofera cititorilor un roman captivant, usor de lecturat.
