Ajunge în fața unei case, iar inscripția pe care o vede și o tânără domnișoară o fac să intre. Aici îl cunoaște pe Soliman și este invitată să devină… cărăuș. De cărți.
Îi place să citească foarte mult, însă deși are zilnic cu ea o carte în metrou, ea sfârșește prin a-i observa mai degrabă pe ceilalți. Ruta e aceeași. Și unii dintre călători sunt, zi de zi, în același metrou.
În fiecare zi ea trebuie să împartă 4-5 cărți unor oameni. Dar nu poate da o carte oricui. Ea trebuie să își dea seama ce carte i se potrivește unei persoane.
Ce se întâmplă cu locul ei de muncă și dacă îi place să fie cărăuș, vă las pe voi să aflați.
Fata care citea în metrou cuprinde, evident, și multe trimiteri la diverse cărți. Romanul a fost considerat de revista Avantages un balsam pentru suflet, iar Madame Figaro îl consideră un roman delicios, care să ne aducă aminte că în epoca rețelelor de socializare imaginația e mai importantă decât oricând.
Citind romanul, ajungi să te plimbi pe străzile Parisului, iei o pauză alături de o ceașcă de ceai poate, și îți dorești să citești mai mult. Și, poate, să te uiți mai mult la oameni și mai puțin la telefon.
"In picioare, in vagonul arhiplin, Juliette simtea geanta de panza inghiontind-o intr-o parte, chiar intre coaste si soldul stang. Cartile, isi zise, incercau sa patrunda in ea cu colturile lor, fiecare impingandu-se ca sa fie prima, mici salbaticiuni captive si incapatanate, iar in dimineata aceasta aproape ostile.Stia de ce. In ajun, cand se intorsese acasa - pana la urma sunase la agentie ca sa spuna ca nu se simte prea bine, nu, nu, nimic grav, o chestie care nu trecea, dar o zi de odihna avea s-o puna pe picioare -, le varase pur si simplu in geanta cea mare de vineri, cea pentru cumparaturi, trasese fermoarul, apoi o asezase langa usa de la intrare, cu umbrela deasupra, fiindca prognoza meteo anunta vreme cam mohorata. Dupa aceea deschisese televizorul, daduse sonorul foarte tare si mancase o lasagna congelata, incalzita la microunde, uitandu-se la un documentar despre corbul-de-mare alb, apoi la altul despre un star rock decazut. Simtea nevoia ca zgomotele lumii sa patrunda intre ea si magazia ticsita de carti, intre ea si ora pe care o traise in incaperea minuscula, nu, nu minuscula, ci invadata, in acel birou unde spatiul inca liber parea sa fi fost cladit din interior de fiecare volum pus pe o etajera sau stivuit intre picioarele unei mese, langa un fotoliu sau pe rafturile frigiderului deschis si cald.Facuse sa-i dispara din ochi, din simturi, daca nu chiar din memorie tot ce adusese din acea camera; cu gura plina de gustul dulceag al pastelor industriale, cu timpanele saturate de muzica, exclamatii, strigate de pasari, marturisiri, analize, flecareli, isi regasea mediul familiar, banalul, nu-prea-raul, aproape suportabilul, viata, singura viata pe care o cunostea.Si in dimineata aceasta cartile erau suparate pe ea ca le ignorase. Ce idee stupida! "
Ah, Juliette lucrează într-o agenție imobiliară. :-)
Cartea Fata care citea în metrou de Christine Féret-Fleury este disponibila la Nemira , Elefant si Libris.
