Aceasta orbitează în jurul planetei cu acelaşi nume, planetă descoperită cu peste o sută de ani înainte, însă ignorată mult timp pentru că s-a crezut că nu poate exista viaţă pe planetele care au doi sori.
La sosire Kelvin descoperă că unul dintre cei trei membri ai staţiei lipseşte. Se sinucisese. Alături de Snaut şi Sartorius, Kelvin încearcă să afle mai multe despre acest ocean gânditor.
Şi de aici pornesc numeroase teorii, istorii şi monologuri care aduc în atenţia cititorilor capacitatea omului de a relaţiona cu o fiinţă inteligentă de altă formă decât a sa.
„Nu căutăm pe nimeni în afara oamenilor. N-avem nevoie de oglinzi în care să ne răsfrângem. Nu știm ce am putea face cu alte lumi. Ne este îndeajuns aceasta în care trăim, dar, fiindcă începem să ne sufocăm în ea, vrem să descoperim în alte părți propria noastră imagine idealizată; întruchipările ei le căutăm uneori în civilizații mai evoluate decât a noastră, alteori le regăsim în viziunea trecutului nostru primitiv.”
Universul creat de Stanislaw Lem este foarte bine conturat. Fiinţa inteligentă imaginată de el, discuţiile dintre personaje, temele supuse analizei, toate atrag, captivează. Autorul tratează în detaliu şi psihologia personajelor, lucru uşor de observat.
Solaris este aşadar un roman de descoperit. Menţionez şi că, deşi există ecranizări ale sale, cartea este mult diferită de filme.
Cunoaştem astfel o planetă ostilă vieţii umane care suscita interesul cercetătorilor datorită oceanului său, în fapt o „fiinţă organică”.
