I.D.Sîrbu, după cum el însuși declara, a fost primul student la filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche.
Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor. Ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu.
La 28 de ani a fost cel mai tânăr conferențiar universitar din țară. Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare.
Motivul real se pare a fost refuzul unui denunț împotriva mentorului său, marele poet și filozof Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat.
În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă și datorită unei presupuse colaborări cu „reacționarii” în perioada Revolutiei anticomuniste din Budapesta, în 1956, a fost arestat și condamnat, mai întâi la un an, apoi pedeapsa i-a crescut la șapte ani.
După eliberarea din închisoare lucrează câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește să se angajeze la Teatrul Național ca secretar literar. Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale.
Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de autentică literatura de sertar.